Împreună pentru băimăreni!

Numele meu este Simona Torotcoi și provin dintr-o familie modestă de romi, dintr-un sat din apropierea oraşului Bistriţa. În perioada 2008-2011 am urmat studiile la Universitatea de Nord din Baia Mare, iar cu acest prilej am întâlnit alți tineri Romi minunați, activi și implicați. Împreună am pus bazele Asociaţiei Young Roma Maramureş
Începând cu primul an de studenţie, alături de ceilalți tineri ne-am implicat în promovarea educaţiei în rândul comunităţilor rome maramureşene, și am desfăşurat campanii de informare referitoare la existența locurilor destinate tinerilor romi în licee şi facultăţi, am mentorat copii romi, și am derulat activități de dezvoltare personală pentru memberii asociației – fiecare contribuind în felul propriu. Am desfășurat activități de voluntariat, activități cultural artistice în fiecare an de 8 Aprilie-Ziua Internațională a Romilor, am promovat cultura și tradițiile romilor în rândul tinerilor (ex. crearea unor broșuri cu tradiții și meșteșuguri tradiționale romilor din Maramureș) și am participat la seminarii și cursuri de dezvoltare personală în domeniul tineretului.
De când mi-am început studiile în străînătate am continuat să fiu persoană de suport pentru tinerii din YRMM, i-am sfătuit și le-am propun diferite activități. Uitând-mă înapoi realizez cât de privilegiată am fost să am așa o comunitate alături. Pentru mine YRMM a una dintre cele mai bogate surse de învățare și dezvoltare personală, și în același timp o oportunitate să îmi redescopăr identitatea!
La sfârșitul lunii Martie când pandemia Covid-19 a impus o ordinantă militară în România care restricționează circulația persoanelor, a avut loc unul dintre primele abuzuri (zic eu) din partea forțelor de ordine având drept țintă una dintre comunitățile de romi din Baia Mare. În aceași perioada un coleg din Asociație mi-a scris un mesaj privat și mi-a cerut părerea în privința derulării unei campanii de strângere de alimente pentru comunitățile mărginașe ale Băii Mari, oameni care nu își pot asigura strictul necesar, nici măcar mâncarea de pe o zi pe altă. Colegul meu îmi detaliază relatarea unei femei dintr-unul dintre cartierele mărginașe: „Cum să țin copiii în casă? se joacă toată ziua și seară sunt obosiți, le dau ceva să mănânce și se culcă… de unde să le dau? pentru că nu mai pot merge la hibele să le strâng una alta!” Ne-am mobilizat imediat pe Facebook, vreo 13 oameni, și am gândit campania, cum o numim, cum o derulăm, cine ce face, cum împărțim declarații printate în comunități astfel încât oamenii să se poate deplasa în condițiile legii, etc. Astfel, noi, Asociația Young Roma Maramureș în parteneriat cu Direcția de Asistență Socială Baia Mare, și alți făcători de bine, romi și ne-romi ne-au mobilizat în scopul de a interveni cu alimente în ajutorarea familiilor nevoiașe din orașul Baia Mare și cartierele mărginașe ale acestuia, și astfel am început campania “Impreuna pentru Baia Mare”.
Pentru colegul meu faptul că am agreat să facem ceva era deja un lucru emoționant: “Mă bucur că am de-a face cu oameni frumoși și la propriu și la figurat!”
Lumea s-a mobilizat foarte rapid, “eu pot dona asta și asta”, “un peieten de al meu poate contribui cu asta”: bani, lăzi cu legume și frucți, îmbrăcăminte, alimente, dar și timp, energie, și sfaturi; “eu am auzit de cazul asta e un părinte singur care își crește fetiță”, “eu am vorbit cu primarul din Coroieni care mi-a confirmat că ar fi nevoie de ajutor pentru aproape 100 de familii, etc.
Am încercat să fim cât mai “invizibili” pe rețelele de socializare, insa evenimentul nostrum a atras cativa donatori! Le multumim pentru contributia adusa! Voluntarii au avut grijă să nu publicăm fotografii decât cu acordul persoanelor. Dintre comunitățile în care am avut acțiuni amintim: Remiza Gara CFR Baia Mare, Horea, Craica, Ponorâta, Luminisului, Chilia, Ferneziu, Pirita, Cuprom, etc. Mulți donatori au dorit să fie anonimi.
Presedintele YRMM, Vlad Bardai a fost persoana care a coordinat această initiativă, a fost omul care si-a pus masina personală in folosul comunitătii, a mers la cumpărăuri, si a distribuit alături de ceilalti voluntari alimente, si multe altele!
Opreliști au fost, dar nimic care să ne oprească. Cei implicați deja în acțiuni comunitare știu că este foarte greu să coperi tot segmental de populație în nevoie. Voluntarii nostril au anticipat că “dacă nu vor fi pachete pentru toți o să fie gâlceava” “Nu putem mulțumi pe toată lumea dar sperăm să facem posibilul să fie pentru cât mai mulți”.
Alți colegi și colege au scris despre acțiunea noastră: Ribana a relatat pe blogul personal că își dorește că noi toți să vedem lecția din spatele acestui coșmar, faptul că avem ocazia să ne petrecem mai mult timp cu cei dragi ,și mai ales că în această perioada suntem cei mai încercați, când spun încercați mă refer că acum e momentul că omul bun din noi să iasă la iveală și să-i ajutăm pe cei la nevoie.
Ultimele zile înainte de Paște au fost intensive însă cum spune unul dintre voluntari “Cu toți ne am organizat astfel încât să-i ajutăm pe cei de lângă noi și să le oferim speranța, un zâmbet…. E minunat știind că deși nu suntem oameni bogați ci din sărăcia noastră am ajutat și pe alți. Oameni buni cu suflet mare!”.
Zilele trecute, cu ocazia sărbătorilor Pascale am fost martorii unor evenimente tragice… Conflicte între romi, între romi și forțele de ordine. Nu știu dacă pandemia a fost factorul principal în declanșare acestor conflicte dar presupun că este vorba de o situație complexă vorbim inclusiv despre decalajul acumulat peste ani între aceste comunități – majoritatea ghetouri – și restul societății, majoritare. Vorbim despre access limitat sau inexistent în privința serviciilor publice de baza: apă, electricitate, drumuri (să nu spun infrastructură), oportunități de muncă, dar și cel mai important despre nivelul de educație al acestor oameni. Întrebarea este cum s-a ajuns aici? Vina cred, este împărțită: comunitatea este de obicei sceptică, greu de schimbat, dar în același timp autoritatile au neglijat complet aceste grupuri și categorii sociale.
Rolul fiecăruia dintre noi în aceste timpuri este să fim alături unii de ceilalți, și în măsură în care putem, să contribuim fie online, cu alimente prin comunități, cu donații pentru cauze în care credem, prin semnalarea unor situații mai delicate, etc, si să avem un mic impact în a face ca “totul sa fie bine”!